Din nou iarna grăbită s'a contopit cu toamna
Și zilele sunt reci printre zăpezi căzute,
Pastelul de lumină iar oglindește apa
Lăsând frunza să cadă prin așteptări tăcute.
S'or contopi doar anotimpuri peste vreme
Iar omul, iubirea egoistă își va da...
Splendoarea toamnei va dori să îndemne
Ca frunzele să se prefacă'n fulgi de nea.
*StMS
