APUS FĂRĂ CUVINTE

Cuvinte nu mai am ca să'ţi descriu în frumuseţe iar splendoarea

Ce ţi'o înfăţisează în orizonturi tot mai stinse, iată, înserarea !

Apus purtat de nori, tot în tăcere învăluit la cer, până departe

Să ducă soarele'n lumină, măreţ, la cineva în taină mai aproape.

Să mângâie alte priviri în dimineţi ce se'oglindesc aievea în rouă

Să ne trimită celor ce'am rămas aici o bucurie, mai curată, nouă !

Să oglindească întotdeauna zorii, peste ape în nuanţe să se scrie

În tremur de safir şi de smarald să cânte oferind toată natura vie !

Acolo în splendoare divinitatea îşi trimite a Sa sublimă dăruire
Nou răsărit adus de nori, de raze vii, de pace, armonie şi iubire !