De-o fi vreodată în peşte să-mi preschimb fiinţa
Voi străluci prin ape
aievea să mă vezi...
Îmi voi păstra pe căi
albastre limpede dorinţa
Iar noaptea voi zbura
spre Cer, să mă urmezi !
Petale în culoarea
toamnei voi aşterne-n cale
Să poţi păşi către dorinţa ce-am păstrat...
Mă vei privi prin
dăruirea tresăririi tale
Pe oglinda cerului de-a
pururi înstelat.
Atunci prin anii ce
s-au stins de aşteptare
Se vor întinde aripi
peste râuri reci...
Ne vom lua în dorul
celuilalt iubirea mare
Şi vom străbate cerul
nesfârşit pe veci !
*StMS
