De undeva dinspre
pădure, în spaţii sfinte de lumini
Cântând prin
trecerea tăcută a norilor mereu senini
Prin străluciri
calde de soare, prin flori de rouă-n picuri mii
Se întrezăresc
purtaţi de zâmbet imaculat zorii de zi.
Păsări plutind pe
ceru-albastru ducând în muze dorul lor
Minunea
binecuvântării trimisă-n dar de Creator
Aşterne acum întreg
pământul, vântu-nainte răcorind
Petalele de
crizanteme ce se desfac spre cer zâmbind.
Albinele-n isonul
gingaş sunetul vieţii îl alint
Ducând prin văi
aur de vise pe izvoraşul de argint.
De bucuria
revederii apa sclipeşte-n mulţumiri
Iar soarele-i
sărută chipul împodobind-o-n dăruiri.
Mai sus o blândă
căprioară se-alină printre frunze verzi
Ce răspândesc în
taină clipa departe-n lumea de poveşti,
Iar zânele de
dimineaţă iubind prin freamătul tăcut
Fără a mai şti de ce-n
mistere şi nevăzut încă se ascund
În zborul
dulce-al nemuririi vălul de pace îl întind
Împărtăşind şi ele ziua ce se
arată răsărind.
Apoi noi îngeri
de lumină ocrotitori prin firea lor
Îşi duc aripi peste
întinderi vrând să-mplinească orice dor
Și soarele,
eternul astru deplin oferă a sa menire
Pe care Dumnezeu
i-a dat-o frumos de-atunci, de la zidire
Pentru ca păsări
minunate să cânte tainic peste viaţă,
Pentru ca zorii
să se vadă tot mai curaţi în dimineaţă
Iar copilaşii să surâdă blând
prin inocenta joacă
Tandreţea să răsară-n
flori cum n-au mai fost vreodată...
Acum, atins de
frumuseţe, de munţi, izvoare şi câmpii
Prin raze blând
strălucitoare şi măreţia unei zi,
Acolo unde
bucuria în libertate de avânt
Îndeamnă lin
privighetoarea să mai înalţe al său cânt
Iar norii în
aureole, albul imensităţii vii, profunde
Călătoresc mânaţi de vise prin
orizonturi tot mai multe
Se înfăţişează în natură
schimbând pământu-n paradis
Nepreţuita bucurie,
miracolul zilei de vis !
Soarele cald
trimite raze peste zidire şi făpturi
Liniştea lasă să
răsară cântecul vieţii peste lumi,
Vântul adie peste
izvoare, cu murmurul lor tremurând
Pietre curate înşirate le îndeamnă
să curgă, mai hotărât
S-ajungă-n oceane,
printre corăbii şi ape atinse sublim
De oglinda eternă,
din marele soare ce le sărută senin
Să fie orizontul
splendoare pe valuri de mare dansând
Ochi ce privesc
mulţumirea frumosului
suflet şi gând.
Pe crengile crud
înverzite, pe ramuri plăcute de tei
Se întrec în
cântare sticleţii zâmbind amuzant între ei.
Iar greieri pe
frunze plăpânde din cobza bătrână încântă
Suprema nuanţă a zilei pictată
sublim şi profundă.
Aici e
splendoarea privirii, în muzica vieţii albastre
În raze ce biruie
firea cu-a lor dăruiri tot mai vaste...
Coboară din plin
armonia, de sus printre piscuri înalte
Descoperă-n
picuri de ploaie sclipind minunat diamante
Lumina învăluie
chipul ce s-a ascuns printre ani în trecut
Puterea sălăsluieşte-n misterul
ce-odată nu s-a văzut.
Iar bucuria măreaţă din zorii ce
vor iar a fi
Răsare din nopţi neuitate, pe
aripi de vis şi de zi.
*StMS
