FATA DINTRE DOUĂ LUMI

Ai apărut din nou în viaţa mea...

Lăsându-te în ritmul ce frumos te'ndeamnă dorul !

Dar cum ai revenit, la fel tu vei pleca

Lăsând nepotolit şi înflăcărat amorul !

M'ai regăsit prin adieri de vânt

Tot singuratic pe cărări răzleţe implorând iubirea...

Dar prin zăpezi prea reci, purtat de gând

Mi-ai apărut tot tu să'mi încălzeşti trăirea !

Atâţia bulgări tu mi i-ai topit...

Tot oferindu'mi zâmbetul iubirii din imensitate !

Şi m'ai iertat atunci când te-am lovit

Spre tine aruncând zăpezi şi vanitate.

La fel şi tu, al meu izvor...

Ai prins cu sete de extaz şi multă voluptate !

Te-ai răsfăţat de'al tău fior

Dorind făptura mea pentru eternitate !

Cu toate astea dragă'mi eşti

Şi în tăcerea ta, necontenit îţi aud gândul !

Te văd un înger, zână din poveşti

Prin două lumi împărtăşind cuvântul !

De aceea nu te pot uita...

Oricât m'ar prinde'n zborul meu, vaste aspiraţii !

Şi ori de câte ori tu vei pleca
Te'oi aştepta prin mii de constelaţii !

*StMS