APOCALIPTICA

Când împăratul şi-a întins puterea peste poporul prin decrete cucerit

Catifelatul tron care-i ţinea căderea de sângele vărsat s-a murdărit.

Oşteni nenumăraţi croiţi în zale, armuri sortite pentru un singur ţel

În ironia ce-au purtat-o fiecare slujeau orbeşte în cetate pentru el.

Cuceritorul şi-a întins mantia lungă ca să unească ţări la orizont

Şi nimeni dintre fii să nu ajungă să vadă dintre ziduri peste tot.

Săgeţi aprinse de văpaia biruinţei străpuns-au vântul ce adie la apus

Au dus veninul junilor din fata porţii, prinţeselor cu sufletul străpuns.

Încoronaţi, aleşi de cavalerii noi, ei, mesageri ai epocii de piatră

Şi-au reîntors copitele murdare în noroi, mai în interior de astă dată.

Să domine estetica pe din afară veşmântului ce prin virtute s-a croit

Respectul să convingă orice ţară că nu contează scopul oferit...

Copilului ce zburdă prin natură să pună zgardă, să-l ţină legat

 Să nu mai deranjeze-orice făptură, să nu oprească javra din lătrat.

În agonia propriei împărăţii ce se sfârşeşte, clone noi să fie înfipte-n stâlp 

O disperare anostă soluţii să reverse, decrete egoiste, rând pe rând...

Trâmbiţa a chemat toţi bogaţii lumii, cu sărăcia au convins şi pe ceilalţi

Lovindu-i prin idei în cerul gurii, din vestul cel sălbatic în Carpaţi.

Purtat-au steagul care fâlfâie agale cu stele multe, în culori mai diferit

Americani, europeni păgânizaţi în adunare: simbolul evreimii jidănit.

În templul lor o nouă eră se arată, libertinaj cu drept legal, obscur

Sucind o cruce în triunghi sculptată, eutanasierea să taie împrejur.

Să vină apoi fecioarele inexistente cu candele aprinse adulând

Cultura ce schimbat-au a lor feţe, de mici copile inocenţa lor pierzând.

Să fie închise în emisfere stinse, pe Maica Domnului să ţină în mister

Să nu priceapă taina dăruirii sfinte, să plângă apoi prin neguri către cer...

În dangăte de clopot să se închine acel ce sabia în suflet şi-a împlântat

Lăsând o falsă demnitate să domine în cel ce viaţa singur şi-a luat.

Familii stinse în odăi tot mai pătate de cavalerii erei, supli călăreţi

Oferte de organe când inima mai bate, o dăruire anostă redusă la un preţ.

Mie de ani edenici fără de veşnicie, la Babilonul azi numit Sion

Se aşează regii lumii pe tronuri să tot fie cu talpa apăsată deasupra pe popor.

Trei şerpi giganţi cu capete ascunse pecetluiesc robia pământului slăbit

Unul e mânia ambiţiei răpuse, altul e desfrâul în romantism tâmpit.

Al treilea capul şi-l ridică-n noapte pulsând ecumenism în jurul său

În ochi inteligenţi ce tind departe se ascunde-ncă sarcastic demonul cel rău.

Vin oşteni de seamă cu paloşe întinse de potolesc dorinţa dreptăţii pe pământ

Stau băncile căscate, cu gurile deschise să-nghită pe sărmanul şi omul cel de rând.

Până la nesimţirea cea mai de pe urmă când sateliţii vor schimba pe Dumnezeu

Şi ocrotirea lumii se va face-n umbră pe pajişti înverzite iluziei mereu.

Când teoria francmasonică-şi va da cuvântul, forţaţi de noi tentaţii de progres

Mulţi oameni îşi vor stinge tot avântul şi veşnicia lor se va numi eres.

Musca din gunoi şi ea discriminată îşi va cere dreptul pe altar să stea

Coasta cea frumoasă mult prea adulată va conduce capul ce-o va asculta.

Va intra vecinul la vecin în casă fără vreo sfială surpriza vânând

Graniţa sau uşa va fi tot mai falsă, vor schimba cultura şi tot ce e sfânt...

Dar visul vestic se va transforma în haos când cerul pretutindeni se va strânge tot

Noi corporaţii vor primi atunci adaos de cărămizi stârpite în propriul cont.

Va plânge curva ce-a-ndrăznit a se numi femeie, un muget de bărbat va fi-n birou

Capul îşi va pierde coroana ruginie, însuşi anticristul cu coarnele de bou.

Semnul biruinţei va străbate cerul, o binecuvântare va arde neîncetat

Împăratul Slavei va lumina eterul să despartă răul de binele curat.

Iar cei ce vor răbda vitregia vieţii vor fi răpiţi în veghe prin neîncetatul dor

Se vor trezi cu îngeri prin zorii dimineţii... la Hristos Cel ce Este, al lor Mântuitor !

Uniune sacră în lume nu se poate, doar dacă numai singur întâi tu te-ai schimbat

Altfel un nou turn Babel se va forma în toate şi peste turn de vicii satana-i împărat.

+StMS