Tu înger
bun, în al tău braţ aş vrea durerea să mi-o sting
Să-ţi ţin aripa cât mai
strâns, de dor din nou să mă aprind
Să-mi
zboare toată dăruirea lăsând pe-aici doar trupul meu
Privirea
ta să prindă cerul, să ştii că acolo sunt şi eu
Îndurerat,
răpus... dar încă la înălţime.
Tot aşteptând în visul meu să fim, tu şi cu mine !
Vor trece
anii aşa mulţi, prin valea înlăcrimată
Se vor
schimba frunzele-n pomi, nu ne vor şti
vreodată
Că timpul
l-am oprit în loc şi am fost împreună
Noi,
despărţiţi fiind de loc, de lut şi de
căldură...
Închişi într-un mormânt străin, simţind numai ţărâna rece
Fără
îmbrăţişarea mea; si-a ta, fără o ramură
pe noi să se aplece
Fără un
cântec de amor, învăluiţi de-o adiere cu
suspine
Am fost
mereu prea despărţiţi, acolo tu cu mine !
Tu înger
bun, de vei veni mai sus de lumea asta nesfârşită
Să fiu pe
veci al tău iubit, iar tu să-mi fii iubită
Nu voi
mai răstigni prin timp iubirea ce mă arde
N-am să
mai fiu o stea de argint ce plânge până cade...
Voi
prinde aripa ta de nea, voi străluci prin tine
Eterni
cereştilor iubiri, acolo tu
cu mine !
*StMS
