Eu sunt prea sus să mă
atingi şi spaţiul meu te rupe
Tu eşti o floare
printre lunci cu ape mult prea multe.
Decât adesea să te
pierzi tot înălţând la cer petale
Mai bine împarte lumii
întregi mireasma dăruirii tale
Şi lasă steaua cea de
sus să lumine ca înainte...
Eşti prea departe să
ajungi şi spaţiul prea fierbinte.
Prin ape limpezi de
izvor şi primăveri senine
Tu să mă ierţi dacă
vreun dor, scăpa'va o sclipire...
Va fi suspinul unui
înger, o lacrimă din univers
Semnul iubirilor divine care demult triste s'au şters.
Semnul iubirilor divine care demult triste s'au şters.
*StMS