SN
Din nătângu-mi suflet n-am ce să culeg
Spini și pălămidă astăzi iar mi-l dreg
Ce pot oare ție, eu ca să-ți ofer ?
Dulcea-mi bucurie-i mai presus de cer !
O caut adesea dar n-o mai găsesc...
Doamne, n-am știut să o prețuiesc.
Suflet drag și sincer acum te-aș ruga
Nu pleca degrabă... Ia inima mea !
E goală, pustie, doar atâta am...
Vreau ca să învie murind an de an !
Iar când simți povara s-auzi cum grăiesc:
"Lasă-mi inimioara... Vreau să te iubesc !"
StMS
Prin frunzele de toamnă însingurate
A răsărit frumos un ghiocel...
Iar sub petalele-i mici și curate
A suspinat firav un suflețel.
"S-a ridicat un soare undeva și n-am văzut ?"
Se întreabă codrul în natura rece.
"O lacrimă din steaua de pe cer iar a căzut !"
Raspunde apa care tristă trece...
Și căprioarele-n uimirea lor plăpândă
Mi-l încălzesc prin șoaptele de dor
Iar păsările îl îndeamnă și îi cântă
Ca să privească cerul nou, nemuritor !
Astfel un fulg de nea din galaxii
Va racori un suflet ce se aprinde
Iar ghioceii, chiar de-s timpurii
Vor îndrăzni prin vară să colinde.
Pe crengile de brad cu albe așteptări
Iubirea îsi va căuta lacrima sa...
De-o va găsi în dor de preschimbări
Cuprinde-va noi aripi și Sus o va-nălța !
*
