În bunătatea ta smerită
Înger de pază tu mă
vezi !
Mântuitor pe'o cale
îndepărtată, mai ferită...
Apropierii noastre,
fără să cutezi.
În disperarea ta
profundă
Devin un demon surpător
de'mpărăţii !
Luceafăr printre
îngeri, ascuns în multă umbră...
Dar prin credinţa vie,
căderea tu mi'o ţii.
În al vieţii trist
tumult
Ne sprijinim prin
spaţii de sfială !
Aripa mea te înalţă,
când a ta iar s'a rupt...
Mă tragi apoi luminii
când frânt mi's de'oboseală.
În disperarea mea
tăcută
Te văd demon hrănit cu
al meu sânge !
Un astru printre
îngeri, în lumea decăzută...
Dar tu îmi dai viaţă,
când inima'ţi se frânge.
În bunătatea mea
ascunsă
Înger şi zână te zăresc
!
Împărăteasă pe tărâmuri
stranii, legată şi răpusă...
Fără să vrei vreodată
sublim să te răpesc !
* StMS
