Cartea e ca o pasăre...
Închisă, e o pasăre
înfrigurată, tristă pe ram.
Deschisă își ia zborul
pe aripi de file spre răsăritul
sau asfințitul de la
orizont.
La început paginile
înclină aripa dreaptă spre înainte, deși e mai grea.
La mijloc, zborul e
deplin, echilibrat...
iar cartea e pasăre la
propriu și la figurat.
La sfârșit, aripa
stângă devenind obosită își caută ramul
de unde ar mai putea
zbura încă o dată.
La fel e și melodia.
*StMS
