Mă uit la apă și'mi văd
chipul...
Nu sunt un Narcis
nicidecum.
Atâtea lacrimi adunate
Mi'au inundat al vieții
drum.
Privesc în urmă
orizontul...
E îndepărtat la
asfințit.
Eu sunt un Crist a
cărui jertfă
Cândva'n zadar s'a săvârșit.
Îmi ridic ochii către
ceruri...
Nu sunt un om prin timp
pierdut.
Îmi este dor de
universul
Din care odată am căzut
!
*StMS
